﻿Data: 8 aprilie 1918
Pagina 8
Autor: R. Cioflec 
Nr. 12

Cartea de aur

	S`a încheiat un an, şi după o lună pe deasupra, de când au început să fiarbă acele inimi româneşti din Basarabia, cari, în zilele acestea, au desăvârşit libertatea ţării, prin unirea cu Ţara mamă. 
	Oameni cari păstrau ascuns în sufletele lor, focul sfânt al dragostei de moşie şi de neam, s`au ridicat atunci- şi, de sub cenuşa presărată pe sufletul ţări acesteia de ţaristul nesăţios, s`a ridicat atunci om după om.
	Sub haina atâtor "cinovnici", atâtor profesori, preoţi şi învăţători, pe cari regimul poliţist şi "pravoslavic", creyuse că i-a câştigat pe vecie pentru scopurile lui, s`a ridicat atunci porunca datoriei în sufletele celor ce vegheau în "ocopurile" umede şi reci din cele două continente, ori rătăceau pe mările albastre. Pe sub ochii lor trecuse suferinţa cea proaspătă a Basarabiei: noua măcinare de vieţi româneşti pentru scopurile seculare ale ţarismului-"liberator" în afară şi sugrumător înăuntru!
	Ei nu fuseseră decât la şcoala desnaţionalizării, unde era preamărită Rusia şi erau batjocorite popoarele ei-şi puţini dintre dânşii cunoscuseră cărţi româneşti. Şi, totuşi, deacolo, din şanţuri, din Odesa, Simferopol, dela Iaşi sau din cine ştie care "tâl", ei au ridicat Basarabia pe umerii lor. Au alergat aici, au intrat în luptă cu centraliştii noui ai Rusiei şi cu vechii centralişti ai ţarilor, - înfăşuraţi acum în roşu!- au intrat în lupta de luminare a norodului, pe care, gloata pestriţă a revoluţionarilor basarabeni, în numele sfânt al libertăţii, îl aţâţa împotriva limbei şi autonomiei proprii.
	De pe întinsul nemărginit al Rusiei prefăcute în comitete, veneau revoluţionarii noştri la Chişinău. Numărul lor creştea mereu aici şi se răspândeau prin ţară.
	Cu însuşirile de seriozitate şi de tact, înăscute la Moldovenii de pe amândouă malurile Prutului, s`au ştiut acomoda tuturor împrejurărilor grele, prin cari aveau să strecoare Basarabia până la popasul de pe urmă al revoluţiei: unirea.
	Aceşti revoluţionari ai Basarabiei, cari au ştiut să se ridice la înălţimea momentului istoric, au dat putinţa de lucru şi profesorilor transilvăneni şi bucovineni, cari erau înarmaţi cu toate mijloacele culturii naţionale, pentru ca să-şi poată face datoria.
	Şi dacă ei n`au găsit aici decât câteva yeci de români cunoscători ai culturei lor naţionale, - în schimb au întâlnit multe inimi tari, multe caractere frumoase, cari pot fi mândria noastră a tuturor şi cari,în numele Basarabiei, dau făgăduinţi frumoase pentru viitorul neamului nostru.
	Când va veni istoricul să judece, în altă perspectivă, toate faptele acestui an de înfrigurare şi de luptă, multe nume va avea să înscrie în cartea de aur a Basarabiei - unii adormişi atunci când steaua noastră începea să strălucească - dar multe nume vor rămânea necunoascute: sunt sutele şi miile de necunoscuţi, - oastea revoluţionarilor din Basarabia, - cari au făcut pentru ţara lor cel mai mare bine pe cari înţelegeau ei să l facă: datoria.


Sîmbătă, 14 aprilie 1918
Pagina 8
Nr. 17
Meşteşugurile şi negoţul
	
	Cu întroducerea votului obştesc, viaţa politică a Basarabiei se aşează pe temelii largi, fireşti, dând frâu să se desfăşoare slobod toate puterile, până acum încătuşate ale poprului; iar cu reforma largă a pământului se desrobeşte munca plugarului pentru propăşirea lui şi a ţării întregi.
	Dar cu aceste prefaceri adânci în viaţa noastră - în viaţa politică şi economică - nu putem spune că am sfârşit. Ele sunt numai temelia pe care vom avea să aşezăm lucrarea noastră în viitor. Căci viaţa unui om nu se hotărniceşte numai la atâta: să-şi aibă orogul lui şi drepturile lui, în rând cu ceilalţi oameni, cu atât mai mult viaţa unui popor: pământul trebuie să dea bogăţie, iar cetăţeanul trebuie să ştie a se folosi de drepturile lui. Şi toate acestea nu numai pentru el, dar şi pentru propăşirea, pentru bunul mers al ţării.
	Acestea, acum, rămân în sarcina şcolii, în sarcina şcolii pe care o face omul cu învăţătorii lui ori singur, la fiecare pas din lupta vieţii.

	Dar viaţa unui popor nu se ţărmureşte numai la lucru pământului. numai la creşterea acelor bogăţii cari rodesc printr`ânsul. Mai bogat decât lucrătorul ogoarelor, decât gopodarul îndeobşte este acel care preface mărfurile ori, care, - prefăcute ori neprefăcute - ele trec din mână în mână: meşteşugarul şi neguţătorul.
	Noi, Românii, avem puţini meşteşugari de ai noştri şi încă şi mai puţini negustori. Şi aceasta nu e lucru de nebăgat în seamă. Şi tot din mijlocul plugarilor putem nădăjdui să se ridice eei mai mulţi, mai iscusiţi şi mai întreprinzători neguţători şi meşteşugari ai noştri. 	Fiindcă la oraş românii sunt puţini şi nu sunt aşa de bine înzestraţi ca cei din sate u însusirea răbdării şi a agoniselii chibzuite.
	De altfel la toate popoarele cu viaţă neîngrădită, neîncătuşată - cum nu a fost a noastră - isvorul de putere care este mai jos în nord, trimite puterile de lucru şi de luptă în sus, în păturile orăşeneşti, pe care le împrospătează mereu. Şi împrospătându-le astfel; dând adecă, oraşului viaţă din viaţa norodului şi în slujba intereselor norodului, propăşeşte şi ţara în chip firesc.
	Dar nu numai din punctul de vedere al interesului obştesc trebuie să ne gândim mai mult ca până acum a îmbrăţişa meseriile şi negoţul. Ori cât de mult şi oricât de roditor e pământul Basarabiei, el nu poate ferici pe toţi. Poate că încă multă vreme n`ar fi prea puţin, dacă ar fi bine lucrat - şi câţi au trăit până acum în lipsă şi în nevoi având 15-20 desetine!
	Mulţi cu o meserie îşi pot aşeza o viaţă liniştită şi îndestulată, şi pe mulţi îi poate înălţa negoţul la bogăţii.
	Sunt copii cari sunt la strâmtoare în sat; n`au pământ, ori chiar de au pământ, au şi înzeştrare.
	Noi aşteptăm de acum dela ţară mulţi copii pentru învăţătură mai înaltă, dar aşteptăm şi pentru negoţuri şi meşteşuguri.
	Acum se mai încheie un an de şcoală - cel mai scurt an de şcoală naţională.
	Invăţătorii şi preoţii cari în acest an au stat aproape de cei dintâi "ucenici" ai şcolii începătoare naţionale, dacă vor gândi mai mult asupra acestor lucruri, se vor hotărî și vor purcede la faptă.
	Și dacă, după fiecare an, vor putea așeza 2-3 copii la învățătura vre-unui negoț ori meșteșug, vor putea spune că au adus, pentru bogăția și pentru propășirea țării îndeobște, încă odată folosul pe care l-a dat un an de școală.
	Iar mai târziu va fi cine să le aducă mulțămire.
 
Transporturile de mărfuri pe căile ferate Tiraspol

	Transporturile de mărfuri de export se fac pînă acum cu căruțele pe podul de la Bender. Ori mijlocul acesta de transport aduce mari întîrzieri și greutăți executărei importului ca și exportului. Cum sunt tratative pentru încheerea unei convențiuni pentru schimbul mărfurilor între Ucraina și noi, credem că Direcțiunea Generală a căilor ferate se va grăbi să rezolve cu un moment mai înainte problema transportului cu cale ferată între Bender și Tiraspol.
	Vagoane și mașini vin de la Tiraspol așa că stabilindu-se un tarif de transport, s'ar putea pune în circulașie două trenuri de marfă pe linia aceasta nefiind nici o piedica din partea autorităților ucrainiene. Acest lucru se poate face chiar înainte de a se încheia convențiunea cu Ucraina el rezolvînd problema transporturilor dificile cu căruțele, dînd si Statului un însemnat venit.
	Spunem cele de mai sus Direcțiunii locale și cele generale din Iași.

Marți, 22 octombrie 1918.
Pagina 2
Sfatul Țării
Nr:150
